oanaraluca's blog
A trecut demult vremea în care verificam statistici și mă chinuiam să găsesc un titlu atrăgător pentru a face lumea să intre să citească. Traficul a încetat să mă mai intereseze poate de când am plecat din România. Deh… e destul de clar din faptul că scriu din Paște-n Crăciun.
Deci, departe de mine gândul de a vă face să credeți că acest post e un anunț că sunt din nou gravidă. Nu sunt și momentan nici nu-mi doresc, mă înspăimântă chiar ideea că s-ar putea întâmpla.
În momentul de față, n-o văd bine pe Ada în ipostaza de soră mai mare. E atât de geloasă și își ia afecțiunea mea cu forța și brațele mele cu lacrimi, cu urlete, cu cățărat pe mine ca în pom.
... more
E al meu, al meu, al meu, al meu, al meu.
Adică mi l-a dat mie.
Adică pe mine m-a pupat prima.
Adică primul ei sărut mi l-a dat mie.
Și nu oricând, nu cerut, nu cerșit. Pur și simplu, în seara în care dragostea se manifesta pretutindeni pe glob, pe 14 februarie, Ada mi s-a aruncat de gât și mi-a țocăit pe obraz un pusi în toată splendoarea lui.
Nici nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat, deși n-a fost nici rapid, nici superficial, dar nu-mi venea să cred că fără să o mituiesc cu nimic, fără să i-l cer, fără să îi arăt ce trebuie să facă, a venit de la ea, din căpșorul ei, din inima ei. Și am rămas, ca de obicei, leșinată de fericire. Am mai cerut unul, ca să-l pot conștientiza, să-l anticipez și să-l savurez și mi l-a dat și pe al doilea.
... more
